Oferte Last Minute
(Feb 29, 2020)
Ski în Austria, în catonamentele campionilor Cupei Mondiale! Detalii la tel. 0268 47 40 10 si 0755565117
   |   

Cautare

Ktreisen

Destinatii



El Malecón – natură moartă cu constructori


Cuba este, probabil, cea mai ciudată ţară comunistă din lume, şi asta nu numai pentru că stă ca un ghimpe în coasta Unchiului Sam, ci şi pentru că, deşi nu a renunţat nici o clipă la marxism-leninism, adeseori semnele acestuia sunt subtile şi, uneori, greu de înţeles pentru cineva venit din estul Europei.

socialismojpg

Desigur, spaţiile publice sunt împodobite cu lozinci colorate, mobilizatoare şi eroice, de la: “¡Un mejor mundo es posible!” şi ”¡Hasta la victoria siempre!”, până la “¡Socialismo o muerte!”, şi cu tablouri înfăţişându-l pe “El Comandante” tânăr, brunet şi eficient, dar numai atât, pentru că Fidel Castro a evitat cu multă grijă modelul stalinist al cultului personalităţii, dorind să rămână doar un personaj popular de mare charismă şi nimic mai mult.

Uriaşele structuri de beton cenuşiu lipsesc aproape în totalitate şi, chiar dacă blocurile cu apartamente ale socialismului au răsărit pe alocuri, pe la periferiile marilor oraşe, locuinţele cubanezilor nu seamănă deloc cu tristele spaţii etajate ale egalitarismului comunist. În oraşele cubaneze standardul este mult mai simplu: fiecare uşă înseamnă o cameră, iar fiecare cameră înseamnă o familie; uneori accesul într-o cameră se face dintr-o altă cameră.

Pe Malecón, digul ridicat acum o sută de ani în apărarea zonei de nord a Havanei, un şir impozant de clădiri stă aliniat într-o tăcere încordată de-a lungul cândva somptuosului Avenida de Maceo.

Majoritatea lor pare că a pierdut definitiv lupta cu aerul coroziv, iar natura şi le-a însuşit şi le-a dezbrăcat cu răbdare de toate pretenţiile de odinioară. Iar aceasta nuditate oferă fiecărei clădiri un caracter propriu şi distinct. Se văd diferitele straturi de zugrăveală aplicate de-a lungul anilor jupuite încet şi sigur de aerul sărat, lăsând în urmă nu mai mult decât o licărire trecătoare a grandorii Havanei prerevoluţionare. Balustrade sculptate delicat se înşiră în faţa unor trepte peticite în grabă, buruienile cresc nestingherite prin crăpăturile din ziduri, balcoane cochete atârnă într-o atitudine sinucigaşă în faţa unor ancadramente zidite de uşi.  Majoritatea construcţiilor dau impresia că se sprijină unele pe altele într-o solidaritate pe care numai amintirile şi perspectiva unui final comun o poate explica, în timp ce altele sfidează legea gravitaţiei aplecându-se cu pietate asupra grămezilor de moloz în care s-au transformat vecinii lor de pe timpuri.

Malecn_am_Tag

Dar aceste clădiri sunt departe de a fi uitate sau abandonate, pentru că până şi cele mai dărăpănate dintre ele sunt cămine pentru nenumărate familii care trăiesc înghesuite în spatele perdelelor colorate care flutură vesele în briza domoală.
“¡Estamos construyendo el nuevo mundo!” - sentimentul dominant este că timp de o jumătate de secol, în Cuba, singurul lucru care s-a construit a fost socialismul.
Însă orice plimbare de-a lungul Malecónului care leneveşte sub cerul turquise, pradă larmei copiilor, bişniţarilor de ţigări de foi, vânzătorilor ambulanţi şi claxoanelor automobilelor care, ele însele, sfidează efectele corozive ale politicii ultimilor 50 de ani, te face să te simţi cuprins de o inexplicabilă stare de optimism şi vioiciune.

malecon-1
Havana are aerul unei doamne din alte vremuri care îşi poartă cu o eleganţă decrepită urmele strălucirii de odinioară şi priveşte cu ochii scufundaţi între riduri adânci în depărtare, dincolo de apele albastre ale Strâmtorii Florida.  Este însă imposibil să nu observi strălucirea din privirile ei, pentru că, în pofida unei aparenţe năruite, Havana este sexi, veselă şi sclipitoare. Fără îndoială că într-o bună zi va suferi un lifting facial iar farmecul acestui contrast se va pierde definitiv.

Până atunci însă, Havana va rămâne o stare contagioasă de exuberanţă caraibeană pe fundalul unei tristeţi arhitectonice apăsătoare. Iar El Malecón o va urma necondiţionat prin istorie, rezonând prompt la toate bucuriile şi necazurile ei.

 
top