Cusco – aurul care nu a putut fi jefuit

Cea mai mare parte a informaţiilor privind religia incaşilor provine din zona culturii populare, cronicarii spanioli, deşi extrem de riguroşi în alte domenii, evitând să consemneze vreodată ceva legat de acest subiect. Situaţia este explicabilă prin omiprezenţa unei stări de teamă generalizată faţă de orice ar fi putut fi interpretat ca erezie. Atotputernicul “Tribunal del Santo Oficio de la Inquisición” a funcţionat la Lima, fără întrerupere, între 1569 şi 1820.

Cusco, unul dintre cele mai vechi oraşe locuite continuu din emisfera vestică, a fost capitala politică şi religioasă a imperiului inca al Tawantinsuyu, Al Celor Patru Colţuri ale Lumii. Aflat la o altitudine de 3400 de metri, Cusco a fost construit după un plan care figura silueta unei pume, capul felinei fiind reprezentat de templul Sacsayhuaman, o impresionantă structură megalitică, aflat pe un platou situat la maginea de nord a oraşului.

Templul Coricancha (Incinta de Aur), era centrul unui observator astronomic de o mare complexitate, care urmărea mişcările Pământului şi a constelaţiilor venerate de incaşi. Pornind de aici, patruzeci de raze indicau pe orizont repere aliniate cu direcţiile unor puncte cereşti importante, cu poziţia astrelor la solstiţii şi echinocţii, cu poziţiile unde răsăreau şi apuneau diferite stele şi constelaţii semnificative în cultura inca. Spaniolii au consemnat că, la sosirea lor, în templul Coricancha slujeau peste 4000 de preoţi, ceremoniile se succedau la nesfârşit, iar templul era mai presus de orice închipuire. Pereţii din granit sculptat erau acoperiţi cu peste 700 de foi din aur, fiecare cântărind aproximativ 2 kilograme (detalii).

Curtea spaţioasă era plină cu sculpturi animaliere în mărime naturală şi o plantaţie de porumb, toate din aur pur. Podeaua templului era, şi ea, acoperită cu aur masiv, şi, cu faţa spre răsărit, era imaginea de aur a soarelui, încrustată cu smaralde şi alte pietre preţioase. În centru, marcând Cusco Cara Urumi, ombilicul, locul geometric al centrului Lumii, este un rezervor octagonal din piatră, care cândva era acoperit cu un capac de 55 de kilograme din aur masiv. Aurul, peste zece tone, a fost jefuit în totalitate şi topit de conchistadorii conduşi de Francesco Pizarro, care a ordonat apoi construirea pe fundaţiile templului a Bisericii Santo Domingo.

Papa Alexandru al VI-lea, de origine catalană, acordase regilor Spaniei şi Portugaliei exclusivitatea dreptului să cucerească Lumea Nouă, cu condiţia convertirii indigenilor la catolicism. Iar zelul cuceritorilor a fost fără limite. Populaţia a fost forţată să se mute în sate unde putea fi supravegheată mai uşor, să înalţe biserici şi catedrale şi să-şi sărbătorească sfinţii patroni în fieste atent urmărite de autorităţile clerului. Dar convertirea nu a reuşit niciodată în totalitate, practicile spirituale dedicate Soarelui şi Mamei Pământ supravieţuind, uneori chiar în cadrul ceremonialului catolic. Şi azi, în comunităţile tradiţionale, Fecioara Maria este asociată cu Mama Pământ şi termenii Fecioara şi Pacha Mama au aceeaşi semnificaţie şi încărcătură spirituală.

Marele popor al incaşilor nu a putut fi jefuit decât de aur.

Ritualurile practicate în secret timp de sute de ani ies azi la lumină, cu aceeaşi forţă, prospeţime şi mister ca odinioară. Conştiinţa mistică a strămoşilor renaşte odată cu recuperarea unei identităţi aparent pierdute de secole.

La Cusco, festivalul Inti Raymi, străvechea celebrare incaşă a solstiţiului de vară, care antrenează întreaga populaţie şi adună zeci de mii de turişti în fiecare an, a fost timp de secole sărbătorită la data de 24 iunie, ca să coincidă cu naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Cererile ca ea să revină la 21 iunie sunt tot mai vocale şi tot mai argumentate.

3672238491 eb07fbe9eb

Fără îndoială, Cusco a rămas capitala credinţei incaşe. Numele său originar era Qosqo, ombilic în limba quechua, dar cuceritorii l-au numit Cuzco, ceea ce în spaniola argotică a conchistadorilor însemna “câine care se gudură”.

În 1990 autorităţile locale au decis revenirea la vechiul nume quechua.