Oferte Last Minute

Cautare

Ktreisen

Destinatii



Nazca – semnătura gigantică a unei civilizaţii


Platoul Nazca din sudul Perului este un loc încremenit, uscat, neprimitor şi sterp. Nu a fost locuit niciodată şi probabil că nici nu va fi vreodată, şi cea mai puternică impresie pe care o lasă este aceea a unei imunităţi universale: nimic nu îl poate atinge, nimic nu îl poate schimba. O întindere de 500 de km2 de pustietate roşiatică, stranie şi inutilă, venită parcă dintr-o lume subordonată unor reguli absurde.
Nazca320x214
Orice deşert are un dinamism al lui, o vitalitate care pulsează în dunele care se deplasează continuu, în furtunile violente de nisip care alternează cu lungi perioade de calm, în mişcarea caravanelor şi animaţia oazelor. Nazca nu are nimic din toate acestea. Pietrele încinse la soare creează curenţi ascendenţi de mare putere care fac un paravan impenetrabil în faţa vântului, rarele picături de ploaie căzute din norii care vin dinspre Pacific se evaporă cu mult înainte de a atinge solul şi peste tot apasă o linişte opacă şi grea. Când şi când, un condor rătăcit pluteşte în cercuri largi, împărţind cerul fierbinte cu avioane uşoare înţesate cu turişti.

Este nevoie de creativitatea unui artist desăvârşit ca să realizezi că acest loc straniu este suportul perfect pentru o operă pe care nimic nu o va putea altera vreodată. Iar opera este creaţia unor populaţii la fel de stranii, care aveau de spus veşniciei ceva măreţ şi extraordinar de important (detalii).

Descoperirea desenelor de la Nazca este de dată relativ recentă, şi este legată de serviciile poştale care în anii ’30 începuseră să stabilească rute aviatice spre cele mai izolate zone ale Americii de Sud: figuri geometrice şi zoomorfe uriaşe, vizibile numai din aer sau, câteva, de pe dealurile din jur, cu contururile realizate din grămezi de pietriş sau prin îndepărtarea stratului de suprafaţă al solului, ca să scoată la iveală nisipul de dedesubt.

Sute de zig-zaguri, spirale, triunghiuri şi patrulatere. Linii drepte, însumând peste o mie de kilometri, se intersectează ca nişte căi de comunicaţie care încep brusc şi nu duc nicăieri. Unele dintre ele, lungi de peste opt kilometri, taie platoul ca nişte drumuri romane: drept, peste dealuri şi râpe, fără cea mai mică abatere de la rectiliniaritate. Un copac, un câine, o pereche de palme îndreptate în sus ca pentru a opri ceva, sau pe cineva. Colibri, vulpi şi condori. Un om înalt de 30 de metri te priveşte fix şi te salută cu mâna ridicată de pe versantul unui deal. O barză de 300 de metri, o şopârlă lungă de 200 de metri, cu coada tăiată de autostrada PanAmericană care brăzdează deşertul ca o cicatrice vineţie.

nasca arrow333x222 nazca320x240
nazca305x207 nazca-lines320x260

Animale care trăiesc departe de înălţimile Anzilor: maimuţa din junglă şi balena ucigaşă din Pacific. Un păianjen minuscul din Amazonia, reprezentat în cele mai mici detalii, vizibile numai la microscop, cu aparatul reproductiv aflat în prelungirea unuia dintre picioarele din dreapta-spate. Toate desenele au dimensiuni ciclopice şi o excepţională rigurozitate a proporţiilor.

spider300x225 Outline-of-Hands-Nazca-327x196
monkey614x461

Cine, cum, de ce, orice abordare raţională pare inutilă şi este dezarmată de evidenţele care te condamnă să rătăceşti la nesfârşit printre supoziţii…

Nimeni nu ştie ce reprezintă: imaginea unor animale-zei sau a unor constelaţii? Hărţi gigantice? Desene pe asfalt ale zeilor? Trasee labirintice de genul celor de pe pardoseala catedralelor gotice? Creatorii lor sunt la fel de enigmatici. Arheologii au stabilit că desenele au fost executate în intervalul anilor 900 îen – 800 en de trei culturi consecutive, pe care au convenit să le numească Civilizaţia Nazca. Dar umanitatea nu a cunoscut în istoria ei o civilizaţie cu o asemenea extensie în timp, cu excepţia Egiptului faraonilor. Şi cu atât mai puţin o civilizaţie care în afara desenelor ei nu a mai lăsat nimic posterităţii.  
Ştim doar că o cultură primitivă a creat minuni pe care nu putea să le vadă.
 
top