Kavala se află, aproape obligatoriu, pe harta tuturor celor care vor să-şi petreacă vacanţa în Thassos. Insula nu are aeroport şi cea mai convenabilă variantă de a ajunge acolo sunt cursele regulate de feribot care plecă de pe continent, din Kavala, şi acostează o oră mai târziu la Prinos, în Thassos. Pentru marea majoritate a turiştilor, frumosul oraş Kavala este doar un punct de tranzit, un loc din care vrei să scapi cât mai repede în drumul spre insula care se află la doar 12 kilometri distanţă, sau, la întoarcere, în drumul spre casă.

„Tiberius Claudius Maximus, veteran, s-a îngrijit fiind în viaţă, să se facă acest monument; a făcut serviciul militar călăreţ în Legiunea VII Claudia Pia Fidelis, făcut questor al călăreţilor, ales în garda personală a legatului aceleiaşi legiuni, stegar al călăreţilor; de asemenea, decorat pentru virtute în războiul Dacic de împăratul Domitian; făcut duplicarius de către Troian, cel trecut între zei, în Ala a doua de Pannoni, de către care (tot de Traian) a şi fost făcut cercetaş în războiul Dacic şi pentru virtute de două ori decorat în războiul Dacic şi cel Partic şi de către acelaşi (Traian) făcut decurion în aceeaşi Ala fiindcă prinsese pe Decebal şi îi dusese capul la Ranisstorum; trimis voluntar după lăsarea la vatră de către Terentius Scaurianus, consularul provinciei noi Mesopotamia."

Acum ştim cum îl cheamă pe călăreţul din scena sinuciderii lui Decebal de pe Columna lui Traian. Şi tot pe columnă vedem că ordinele primite de Maximus erau foarte clare: trebuia să îl captureze pe Decebal viu, iar gestul lui, cu mâna dreaptă întinsă şi degetul mare ridicat este, dincolo de toate graiurile, un semn de viaţă. Dar Decebal a ales sinuciderea, iar lui Maximus nu i-a rămas altceva de făcut decât să îi taie capul şi mâna dreaptă şi să i le prezinte împăratului. Pe columnă îi recunoaştem cu uşurinţă pe împărat şi pe regele dacilor. Iată că acum mai facem cunoştinţă cu un personaj de maximă importanţă al epopeii dacice, un personaj care l-a întâlnit personal pe Traian, lăsând în urmă o ultimă imagine pe retina care se stingea a lui Decebal.


Fără să vrei gândul îţi zboară spre grupul de luptători anticomunişti care a rezistat în munţii Orăştiei timp de şapte ani, fără să fie capturat de trupele de securitate, decât în urma unei trădări. Este evident că pădurile Daciei erau incomparabil mai întinse şi mai dese decât cele ale României anilor `50. Oare acest Maximus era mai iscusit decât comandanţii Securităţii şi uneltele lor care cunoşteau locurile? Oare Decebal a fost trădat şi el? Propaganda romană nu ar fi recunoscut în nici un caz acest lucru…