Notre Dame de Chartres – Acropola Franţei
|
|
Chartres este un orăşel cu 50 000 de locuitori aflat la o oră de mers cu trenul de la Paris, în peisajul idilic al unei câmpii acoperite cu lanuri de grâu stropite cu maci. Catedrala se vede de la mare distanţă, pare că pluteşte deasupra oraşului, şi nu poţi să nu te gândeşti la efectul pe care îl avea asupra pelerinilor din evul mediu care îl zăreau în depărtare, după eforturile unui drum lung, obositor şi plin de pericole.
 Notre Dame de Chartres este cea mai reprezentativă, mai completă şi mai bine conservată catedrală gotică din Franţa. Arhitectura ei omogenă şi unitatea de stil a celor peste 2500 de mp de vitralii şi patru mii de statui, se datorează cu precădere intervalului foarte scurt de timp în care a fost construită, cea mai mare parte a ei fiind realizată în doar 36 de ani, între 1194 şi 1230. Dar urmele celor opt sute de ani nu se pot ascunde şi este evident că înfăţişarea ei de acum este departe de ceea ce vedeau primii pelerini care o vizitau pe la jumătatea secolului al XIII-lea.
|
|
continuare
|
|
Corfu – insula păcii de sub măslini
|
|
S-ar putea spune că istoria a fost generoasă cu insula Corfu, şi în locul stabilităţii înţepenite a Imperiului Otoman i-a dăruit şansa de a intra în dinamica Europei, rezonând la toate convulsiile, bucuriile şi necazurile acesteia. Dar preţul pe care a trebuit să îl plătescă a fost o lungă odisee: pierdută de Imperiul Bizantin în favoarea normanzilor, a trecut sub ocupaţie angevină, apoi a petrecut patru secole în componenţa Republicii Veneţiene de unde a intrat într-o confederaţie insulară înfiinţată de Napoleon şi devenită apoi protectorat al coroanei britanice, ca să revină, în sfârşit, la Grecia-mamă în 1913.
Natura a fost, şi ea, mult mai prietenoasă decât cu restul Greciei, şi în locul reliefului arţăgos cu dealuri sterpe şi râpe bolovănoase, a binecuvântat insula cu armonii pline de farmec, unde forme domoale se rostogolesc spre mare, separate prin văi fertile şi primitoare, cu sate locuite de personaje joviale care se întrec să îţi ofere ospitalitatea lor sinceră şi însufleţită. Dealurile sunt acoperite cu vii şi plantaţii de măslini, livezi de portocali şi lămâi, smochini şi rodii, lăudate cândva de Homer însuşi, iar vegetaţia spontană adună toate florile parfumate ale Mediteranei.
|
|
continuare
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
