Pisco – o istorie sudamericană
|
|
Canoanele ritualului religios catolic au făcut ca viţa de vie şi arta vinificaţiei să fie aduse în Lumea Nouă de misionarii care însoţeau chiar primele valuri de conchistadori, astfel că la sosirea coloniştilor mai multe soiuri spaniole de struguri erau deja aclimatizate. În foarte scurt timp, mulţumită climei şi a solului fertil, Viceregatul Perú (care ocupa toată suprafaţa Americii de Sud, mai puţin Brazilia), a ajuns să dispună de o uriaşă supraproducţie de vin de calitate, pe care coloniştii o exportau cu precădere în Spania-mamă.
Încercând să salveze producţia metropolei de la dezastru, regele Filip al II-lea a interzis în 1595 importurile de vin din America de Sud, ceea ce i-a determinat pe viticultorii din colonii să extindă masiv producţia de “aguardiente” – băutura distilată tradiţională a spaniolilor. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, distilatul produs în Peru a început să fie cunoscut sub numele de “pisco”, după numele regiunii şi a portului Pisco, pe unde se derula activitatea comercială a zonei (detalii).
|
|
continuare
|
|
La Diada de Sant Jordi – ziua iubirii şi a literaturii
|
|
|
Sfântul Gheorghe, ostaş al împăratului ceresc şi supererou al creştinătăţii, a fost dintotdeauna un model spiritual de primă mărime care a inspirat şi a adus sub protecţia lui persoane, oraşe, provincii, ţări şi armate. Cultul lui Sant Jordi constituie unul dintre marile atracţii ale Barcelonei, sfântul ocrotitor al Catalunyei fiind omniprezent, de la invocările din limbajul cotidian şi până la marile opere ale modernismului – cea mai cunoscută fiind, probabil, acoperişul Casei Batlló pe care Gaudi l-a imaginat ca pe o spinare de balaur.
Nu este nimic neobişnuit ca originile unor tradiţii puternic ancorate în conştiinţa unei colectivităţi să fie definitiv pierdute printre controverse istorice şi poezia legendelor. Contribuţia catalană la minunea uciderii balaurului constă în trandafirii roşii care se spune că au crescut din pământul udat de sângele dragonului şi gestul galant al cavalerului Sant Jordi (care purta o pelerină albă cu o cruce roşie pe piept şi un scut auriu cu patru dungi roşii – drapelul Catalunyei), de a-i oferi un trandafir prinţesei pe care tocmai o salvase. Şi, desigur, faptul că lupta Sfântului Gheorghe cu balaurul a avut loc la Montblanc, un sătuc din provincia Tarragona a Regatului Catalunyei, şi nicidecum altundeva.
|
|
continuare
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
