Petra – oraş de aur, smirnă şi tămâie
|
|
|
Departe de orice aşezare, scufundat în valuri de nisip şi aer încins, călătorul elveţian Johann Ludwig Burkhardt a descoperit în anul 1812 ceea ce Lawrence al Arabiei a descris mai târziu ca fiind “cel mai frumos loc de pe pământ”. Oraşul Petra are, fără îndoială, o frumuseţe stranie, ascuns printre dealurile fierbinţi de gresie roşie din sud-vestul Iordaniei, la capătul unui drum întortocheat săpat într-un defileu lung de doi kilometri şi îngust de doar câţiva metri.
 Istoricii atribuie oraşul nabateenilor, o populaţie misterioasă care prin secolul 4 î.e.n. a trecut pe neaşteptate de la modul de viaţă nomad la cel sedentar şi a reuşit să facă acest lucru într-un mod atât de spectaculos, încât arheologii nu pot decât să îl considere un miracol: păstorii nomazi au devenit într-o singură generaţie arhitecţi, ingineri, hidrologi, pietrari şi artişti, şi au reuşit să construiască şi să administreze un regat care includea teritorii aparţinând azi Egiptului, Iordaniei, Israelului, Siriei şi Arabiei Saudite. Apoi, la începutul secolului II e.n. intră sub ocupaţie romană şi ies din istorie tot atât de misterios precum au apărut.
Povestea Petrei este povestea bogăţiei regatului nabateean care în condiţiile unei clime de o duritate extremă a reuşit să edifice o civilizaţie uimitoare, neegalată, în multe privinţe, până azi.
|
|
continuare
|
|
Château du Clos Lucé – Umbrele lui Leonardo
|
|
|
Castelele de pe valea Loirei impresionează şi azi, la fel ca în urmă cu cinci secole când dădeau măsura puterii şi bogăţiei proprietarilor lor. Cele mai multe au apărut în urma reconstruirii unor cetăţi medievale la care s-au adăugat parcuri şi grădini elaborate, făcând astfel ca sinistrele fortăreţe de odinioară să devină adevărate întruchipări ale idealurilor Renaşterii şi Iluminismului.
Château du Clos Lucé este un castel elegant construit în secolul al XIV-lea la câteva sute de metri de castelul regal de la Amboise de care era legat printr-un tunel, şi folosit ca reşedinţă de vară a regilor Franţei. Însă cel mai ilustru locatar al castelului nu a fost vreun membru al familiei regale, ci Leonardo da Vinci, care şi-a petrecut aici ultimii trei ani ai vieţii.
În 1515, când armata franceză a cucerit Milano, regele Francisc I a încercat să îl convingă pe Leonardo să vină în Franţa. “Aici veţi fi liber să visaţi, să meditaţi şi să lucraţi” a sunat invitaţia lui, şi, un an mai târziu, Leonardo s-a decis să treacă Alpii şi să se pună în slujba celui mai generos protector pe care şi l-ar fi putut imagina. A primit titlul de Prim Pictor, Inginer şi Arhitect al Regelui, o rentă anuală de 1 000 de scuzi precum şi toată afecţiunea curţii regale şi mai ales a tânărului monarh, care era mândru să se considere prieten al maestrului.
|
|
continuare
|
|
|
<< Început < Anterior 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 Următor > Sfârşit >>
|
