Barri Gòtic – bucuria de a rătăci prin Evul Mediu
|
|
|
Prima atestare a Barcelonei datează de la 230 î.e.n, când Hamilcar Barca, tatăl marelui Hannibal, a ordonat aşezarea unei tabere militare la 150 de km nord de Ebru pentru a puncta noua limită a teritoriilor Cartaginei. Pe locul vechii tabere a mercenarilor cartaginezi cucerirea romană a construit un castru ale cărei două străzi principale Cardus Maximus şi Decumanus Maximus sunt circulate şi azi şi se intersectează în Plaça Sant Jaume, între clădirea primăriei Barcelonei şi Palau de la Generalitat, sediul guvernului catalan. Şi tot ce se află de jur împrejur, între Rambla şi Via Laietana şi de la portul vechi până la Ronda de Sant Pere, este cunoscut ca fiind Cartierul Gotic al Barcelonei moderne care acoperă, în mare, suprafaţa fostei "Colonia Julia Augusta Faventia Paterna Barcino".
Barri Gòtic este un labirint încântător de străzi întunecoase care se intersectează în pieţe minuscule, magazine, restaurante şi baruri, departe de “capcanele” întinse turiştilor pe Rambla.
La tot pasul apar nume celebre, de la Cristofor Columb până la Joan Miró şi Picasso. Majoritatea clădirilor datează din secolele al 13-lea şi 14-lea, din vremea în care imperiul catalano-aragonez controla majoritatea liniilor comerciale ale Mediteranei.
|
|
continuare
|
|
Lacătul iubirii – un mic act de vandalism romantic
|
|
|
Parisul este, de cel puţin două sute de ani, locul perfect în care să te îndrăgosteşti, să-ţi petreci luna de miere, aniversări şi jubilee romantice, şi chiar pentru terapii de cuplu, dacă, Doamne fereşte, încep să apară devieri de la calea cea dreptă. Parisul îndrăgostiţilor este unul dintre nenumăratele parisuri care coexistă în paralel, iar romantismul lui debordant pare inepuizabil. Şi cum romantismul înseamnă, în primul rând, imaginaţie şi libertate de expresie, romantismul Parisului inspiră la mult mai mult decât lumânări, şampanie şi petale de flori. Romantismul Parisului este dinamic şi într-o perpetuă mişcare. Parisul ştie să spună “te iubesc” în milioane de feluri. Şi dacă despre îndrăgostiţi se spune că ar fi o castă constituită din cupluri care nu îşi văd decât de propriul lor interes, nimeni nu îndrăzneşte să nege că nu ar exista o anumită solidaritate între ei, construită pe nişte căi de comunicaţie oculte, pe care informaţiile circula în toate direcţiile cu o acurateţe şi o viteză uluitoare.
 Cea mai "la modă" expresie a dragostei este lacătul iubirii. Tradiţia lui îşi are originea în romanul “Ho Voglia di Te” scris de Frederico Mocia şi publicat în 2006, unde, doi îndrăgostiţi închid pe stâlpul unei lămpi de pe Ponte Milvio un lacăt pe care era gravat numele lor, aruncând apoi cheia în Tibru. |
|
continuare
|
|
|
<< Început < Anterior 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 Următor > Sfârşit >>
|
