Bibliotheca Alexandrina – o piramidă egipteană
|
|
|
Alexandria reuşeşte să îi dezamăgescă pe majoritatea celor care o vizitează animaţi doar de legendele şi romantismul istoriei: Biblioteca, Farul, Cezar şi Cleopatra aparţin unui alt timp, unui alt oraş, unei alte culturi şi mai ales unei alte ţări. Vestigiile antichităţii greco-romane sunt puţine, prost conservate şi insuficient puse în valoare. Palatul Ptolemeilor este scufundat la 8 metri sub apele Portului de Est, din celebrul far, una dintre cele 7 minuni ale lumii, nu au mai rămas decât câteva blocuri de granit roşu în zidurile fortului Quaitbey, iar din biblioteca unde se adunaseră la un moment dat peste 700 000 de manuscrise, nu a mai rămas nici o urmă.
Nimic nu mai aminteşte de măreţia şi strălucirea Alexandriei antice, altar al muzelor şi capitală intelectuală a lumii, a cărei decădere, urmată de risipirea celebrei sale biblioteci, este considerată de istoria culturii ca sfârşitul antichităţii clasice. Renaşterea a recuperat o mare parte a valorilor lumii antice, însă idealul unei biblioteci universale care să crească în acelaşi ritm cu dezvoltarea culturii şi a cunoştinţelor umanităţii a rămas o năzuinţă nerostită a tuturor generaţiilor de cărturari. |
|
continuare
|
|
Sicilia – darul a trei continente
|
|
|
Sicilia este mult mai mult decât o simplă provincie a Italiei. De fapt, insula a intrat în componenţa Italiei abia în anul 1860, pe când avea deja 3000 de ani de istorie cosmopolită, fiind stăpânită, pe rând şi pentru perioade îndelungate, atât de asiatici, cât şi de africani şi europeni. Sicilia de azi este albă şi neagră şi toate nuanţele de gri la un loc, aşa cum nu mai există vreun alt loc în Europa.
Celebra insulă a lui Arhimede, locul care i-a încântat pe Cicero, pe Apostolul Pavel şi pe Richard Inimă de Leu, a fost, pe rând, colonie greacă, provincie romană, emirat arab şi regat normand. Sicilia este Asia, Africa şi Europa în acelaşi loc. Negustori fenicieni şi cartaginezi, tirani greci, emiri arabi, cavaleri normanzi, preoţi bizantini şi împăraţi ai Sfântului Imperiu Roman i-au dat forma de azi. Iar moştenirea lor se regăseşte în trezeci de secole de istorie exprimate în aşezări feniciene, oraşe punice, temple greceşti, amfiteatre romane, cetăţi normande, castele arabe şi biserici aragonezo-catalane.
Descoperirea Siciliei echivalează cu descoperirea lumii. Sicilia este italiană, dar este şi franceză, şi grecească şi spaniolă, pigmentată cu nuanţe germane, scandinave şi arabe, toate într-un complicat mix multicultural care transformă insula într-un dar al întregii lumi.
|
|
continuare
|
|
