Sardana - manifestarea unei comunităţi aflate în sărbătoare
|
|
|
Oriunde v-ar purta paşii prin Catalunia este imposibil ca la un moment dat să nu va atragă atenţia sunetele inconfundabile ale unei orchestre populare Cobla şi să nu nimeriţi peste un grup de dansatori de sardana. La toate sărbătorile, mari sau mici, naţionale sau locale, populare sau religioase, în marile oraşe sau în mărunte comunităţi săteşti, cercurile dansatorilor de sardana adună oameni de toate vârstele şi condiţiile sociale. Trecătorii îşi lasă servietele şi coşurile pentru cumpărături în mijlocul cercului şi se bucură de ocazia de a intra în acest dans specific Cataluniei. Participarea nu presupune nici costume speciale şi nici pregătiri minuţioase – totul se desfăşoară spontan şi firesc, debordând de bucuria comunicării prin acest mic fragment al unei moşteniri culturale fabuloase.
În comparaţie cu mai cunoscutul flamenco, dans pasional şi vijelios, născut în Andalusia secolului al XVI-lea din confluenţa culturilor maură, evreiască şi gitană, sardana pare un dans atemporal, desprins din mentalitatea şi felul de a trăi şi a simţi al catalanilor. Dar aşa cum îl simt catalanii, sardana este mai mult decât un dans… este un ceremonial plin de spectacol, grandoare, ritm şi viaţă, este cel mai reprezentativ şi vechi dans tradiţional, una dintre trăsăturile identitare pe care catalanii le promovează într-o lume guvernată de devălmăşia globalizării.
|
|
Continuare
|
|
Grecia – spaţiul revenirilor perpetue
|
|
|
Grecia este unanim recunoscută ca fiind locul de naştere al civilizaţiei europene, şi oferă cu o generozitate uimitoare un mix ameţitor de hoteluri de lux şi minuscule pensiuni familiale, situri arheologice antice, taverne rustice cu inegalabila bucătărie grecească, muzee de toate felurile, staţiuni destinate familiilor, insule mirifice, cluburi de sirtaki, tabere de studii şi o sumedenie de alte atracţii specifice ei sau importate mai mult sau mai puţin recent.
Însă dincolo de vârtejul aparenţelor Grecia are o viaţă a ei lăuntrică, ba chiar mai mult decât atât, are o anumită frenezie proprie numai ei, Grecia se naşte, trăieşte, se bucură, se întristează şi moare cu fiecare grec în parte, indiferent de poziţia socială, indiferent de cum îl cheamă, şi indiferent de ce cred alţii despre ei.
Ellada este un dar al lui Helios, este istoria vie într-o mişcare perpetuă, o mişcare începută acum peste 3000 de ani şi care va continua încă cel puţin atât. Grecia doar pare lentă pentru că ea are toată etemitatea Timpului! Iar timp este suficient, pentru că timpul nu lipseşte niciodată din Grecia.
Grecia are o anumită solemnitate, proprie numai ei.
|
|
Continuare
|
|
