Bibliotheca Alexandrina – o piramidă egipteană

Alexandria reuşeşte să îi dezamăgescă pe majoritatea celor care o vizitează animaţi doar de legendele şi romantismul istoriei: Biblioteca, Farul, Cezar şi Cleopatra aparţin unui alt timp, unui alt oraş, unei alte culturi şi mai ales unei alte ţări. Vestigiile antichităţii greco-romane sunt puţine, prost conservate şi insuficient puse în valoare. Palatul Ptolemeilor este scufundat la 8 metri sub apele Portului de Est, din celebrul far, una dintre cele 7 minuni ale lumii, nu au mai rămas decât câteva blocuri de granit roşu în zidurile fortului Quaitbey, iar din biblioteca unde se adunaseră la un moment dat peste 700 000 de manuscrise, nu a mai rămas nici o urmă.

Nimic nu mai aminteşte de măreţia şi strălucirea Alexandriei antice, altar al muzelor şi capitală intelectuală a lumii, a cărei decădere, urmată de risipirea celebrei sale biblioteci, este considerată de istoria culturii ca sfârşitul antichităţii clasice. Renaşterea a recuperat o mare parte a valorilor lumii antice, însă idealul unei biblioteci universale care să crească în acelaşi ritm cu dezvoltarea culturii şi a cunoştinţelor umanităţii a rămas o năzuinţă nerostită a tuturor generaţiilor de cărturari.

În anul 1974, când conducerea Universităţii din Alexandria a decis construirea unui nou corp al bibliotecii, cineva a propus achiziţionarea unui teren situat între campusul universitar şi ţărmul mării, aproximativ pe locul unde se afla celebra bibliotecă din antichitate.

Forţa de simbol a unei biblioteci a secolului XXI ridicate pe locul anticului Museion a trezit entuziasmul întregii lumi intelectuale, transformând construcţia ei într-un obiectiv de importanţă internaţională.

Unesco a organizat în anul 1988 un concurs de soluţii la care au participat peste 1400 de proiecte în urma căruia a fost aleasă propunerea firmei Snøhetta din Norvegia, iar licitaţia constructorilor a fost câştigată de o companie engleză cu subcontractori arabi. Lucrările propriu-zise au început în martie 1995, inaugurarea oficială având loc la 16 octombrie 2002.

Concepută ca o instituţie trilingvă (arabă, engleză şi franceză), biblioteca poate adăposti un număr de 8 milioane de volume, biblioteci specializate pentru hărţi, multimedia, pentru copii şi tineri, persoane cu dizabilităţi, muzee, săli de conferinţe şi spaţii pentru expoziţii. Construcţia are forma unui disc înclinat care se ridică din pământ, având patru etaje sub nivelul solului şi şapte deasupra. Sala principală de lectură este un spaţiu deschis aflat sub un acoperiş rotund de sticlă ca un uriaş cadran solar, cu diametrul de 160 de metri. Peretele exterior este placat cu 4600 de plăci de granit de Aswan, imprimate cu simboluri alfabetice din toată lumea.

alexandria-biblioteca-din-alexandria

La inaugurare, organisme culturale din întreaga lume s-au întrecut în a face donaţii. Din Spania a sosit un fond uriaş de documente care acoperă perioada dominaţiei maure asupra peninsulei iberice, Franţa a donat toată arhiva referitoare la construcţia canalului de Suez, din Statele Unite a sosit backup-ul extern al Arhivei Internet pentru perioada cuprinsă între anii 1996 şi 2008.

Tot aici se află şi cea mai bogată bibliotecă digitală a lumii, bibliotecă în continuă creştere: 120 de specialişti lucrează în 2 schimburi, 7 zile pe săptămână la realizarea copiilor digitale ale fondurilor unor biblioteci de mare prestigiu din lume, la fel cum în antichitate armate de scribi aflaţi sub supravegherea celor mai străluciţi savanţi ai timpului, completau zestrea bibliotecii cu copiile lucrărilor care nu puteau fi cumpărate.

Bibliotheca Alexandrina nu este o tentativă de recuperare a unei glorii pierdute şi nici ecoul unui trecut ilustru. Este, pur şi simplu, reafirmarea spiritului Alexandriei clasice, a unei lumi a sincretismului şi universalităţii, în plină eră digitală, în care ambiţia ptolemeilor de a aduna în acelaşi loc cărţile tuturor popoarelor rămâne un vis la fel de minunat.

Dar indiferent dacă visul marilor cărturari ai antichităţii se va dovedi realizabil sau nu, Bibliotheca Alexandrina va rămâne definitiv un monument închinat unităţii culturale a umanităţii.