Barri Gòtic – bucuria de a rătăci prin Evul Mediu

Prima atestare a Barcelonei datează de la 230 î.e.n, când Hamilcar Barca, tatăl marelui Hannibal, a ordonat aşezarea unei tabere militare la 150 de km nord de Ebru pentru a puncta noua limită a teritoriilor Cartaginei. Pe locul vechii tabere a mercenarilor cartaginezi cucerirea romană a construit un castru ale cărei două străzi principale Cardus Maximus şi Decumanus Maximus sunt circulate şi azi şi se intersectează în Plaça Sant Jaume, între clădirea primăriei Barcelonei şi Palau de la Generalitat, sediul guvernului catalan. Şi tot ce se află de jur împrejur, între Rambla şi Via Laietana şi de la portul vechi până la Ronda de Sant Pere, este cunoscut ca fiind Cartierul Gotic al Barcelonei moderne care acoperă, în mare, suprafaţa fostei "Colonia Julia Augusta Faventia Paterna Barcino".

Barri Gòtic este un labirint încântător de străzi întunecoase care se intersectează în pieţe minuscule, magazine, restaurante şi baruri, departe de “capcanele” întinse turiştilor pe Rambla.

300px-Barcelona - Carrer del Bisbe

La tot pasul apar nume celebre, de la Cristofor Columb până la Joan Miró şi Picasso. Majoritatea clădirilor datează din secolele al 13-lea şi 14-lea, din vremea în care imperiul catalano-aragonez controla majoritatea liniilor comerciale ale Mediteranei.

Există numeroase controverse legate de cât de actuală ar mai putea fi denumirea de Cartier Gotic pentru că, în cursul perioadei neoclasice a istoriei oraşului, în urma unui proiect masiv de restaurare, Barri Gòtic a fost transformat complet şi, dintr-un cartier sumbru a devenit o adevărată bijuterie edilitară.Transformarea a fost în cea mai mare parte finalizată în vederea deschiderii Expoziţiei Internaţionale din 1929, manifestare care a făcut ca înfăţişarea Cataluniei să apară într-o lumină extrem de favorabilă în mass-media internaţională a timpului. Restaurarea clădirilor existente, în paralel cu crearea de lucrări neo-gotice a continuat până în anii 1960.

Însă faţadele sunt întotdeauna mai noi decât clădirile în sine, şi oricine reuşeşte să vadă dincolo de aparenţe găseşte nenumărate elemente încântătoare de arhitectură medievală şi renascentistă. La urma urmei, nici în Cartierul Latin nu se mai vorbeşte de mult latineşte prin cârciumi, dar nimeni nu intenţionează să-i pună în discuţie autenticitatea.
2-250

Sagrada Familia, emblema incontestabilă a Barcelonei moderne este doar o biserică în construcţie. În Barcelona există o singură catedrală, sediul arhiepiscopiei Barcelonei, iar aceasta este în Cartierul Gotic, chiar pe locul forumului roman de odinioară. Catedrala La Seu poartă hramul sfintei Eulalia, o tânără creştină despre care se spune că l-ar fi înfruntat pe guvernatorul roman Dacian şi s-ar fi exprimat în piaţa publică împotriva credinţei păgâne. Dacian, pe care împăratul Diocleţian îl numise procurator la Barcelona special ca să organizeze prigoana creştinilor, a ordonat arestarea ei şi a condamnat-o la ardere pe rug. Rămăşiţele ei se odihnesc acum în catedrală, într-o criptă de alabastru. Curtea interioară a catedralei este o adevărată oază de verdeaţă cu portocali, palmieri şi arbuşti cu flori parfumate plantate în jurul Fântânii Gâştelor (Font de les Oques), în preajma căreia se află în permanenţă 13 gâşte albe, câte una pentru fiecare an de viaţă ai sfintei Eulalia. Se spune că aceste gâşte sunt descendentele directe ale celor care trăiau aici cu peste 1700 de ani în urmă, şi că fac referire atât la inocenţa micuţei martire, cât şi la gloria trecută a Romei.

Barri-Gotic-street

Cartierul Gotic nu se lasă vizitat obiectiv cu obiectiv – el te ispiteşte la o hoinăreală fără scop, ademenindu-te cu voluptatea unei rătăciri nesfârşite printre biserici parohiale, case de locuit, clădiri administrative, sedii de bresle şi manufacturi care se succed la fiecare pas. Şi la constatarea că goticul încetează să mai fie auster şi rece şi devine ospitalier şi prietenos.