Château du Clos Lucé – Umbrele lui Leonardo

Castelele de pe valea Loirei impresionează şi azi, la fel ca în urmă cu cinci secole când dădeau măsura puterii şi bogăţiei proprietarilor lor. Cele mai multe au apărut în urma reconstruirii unor cetăţi medievale la care s-au adăugat parcuri şi grădini elaborate, făcând astfel ca sinistrele fortăreţe de odinioară să devină adevărate întruchipări ale idealurilor Renaşterii şi Iluminismului.

Château du Clos Lucé este un castel elegant construit în secolul al XIV-lea la câteva sute de metri de castelul regal de la Amboise de care era legat printr-un tunel, şi folosit ca reşedinţă de vară a regilor Franţei. Însă cel mai ilustru locatar al castelului nu a fost vreun membru al familiei regale, ci Leonardo da Vinci, care şi-a petrecut aici ultimii trei ani ai vieţii.

În 1515, când armata franceză a cucerit Milano, regele Francisc I a încercat să îl convingă pe Leonardo să vină în Franţa. “Aici veţi fi liber să visaţi, să meditaţi şi să lucraţi” a sunat invitaţia lui, şi, un an mai târziu, Leonardo s-a decis să treacă Alpii şi să se pună în slujba celui mai generos protector pe care şi l-ar fi putut imagina. A primit titlul de Prim Pictor, Inginer şi Arhitect al Regelui, o rentă anuală de 1 000 de scuzi precum şi toată afecţiunea curţii regale şi mai ales a tânărului monarh, care era mândru să se considere prieten al maestrului.

Leonardo, care avea deja 64 de ani şi mâna dreaptă paralizată, s-a bucurat de toată libertatea de care a avut nevoie pentru ca puterea lui creatoare să se manifeste fără nici un fel de oprelişti.

Timp de trei ani Leonardo s-a angajat în proiecte de dimensiuni uriaşe, de la portul Le Havre de la vărsarea Senei în Marea Mânecii şi drenajul mlaştinilor de la Sologne, până la castelul de la Chambord şi traseul canalului care leagă Loira de sistemul hidrografic Saone-Rhone - canal care azi se numeşte Canal de Centre. Timp de trei ani Leonardo a fost inspiratorul ideilor şi a preocupărilor curţii regale franceze, de la filosofie până la moda vestimentară şi arhitectura peisagistă. Timp de trei ani Leonardo a fost regizorul şi scenograful petrecerilor de la curte realizând decoruri şi mecanisme spectaculoase, şi tot timp de trei ani a fost mentorul tânărului rege al Franţei care era de-a dreptul fascinat de personalitatea Maestrului.

Azi Château du Clos Lucé îi este consacrat în întregime. Dormitorul, cu patul în care a murit vegheat de Francisc I, pupitrul la care scria, camera unde a finalizat Mona Lisa şi Sfântul Ioan Botezătorul, atelierul unde îşi meşterea machetele, frescele, grinzile şi plitele de la bucătărie, toate au fost recreate cu o grijă religioasă pentru detalii şi au fost puse exact acolo unde le ştia Leonardo. Intenţia declarată a muzeografilor a fost ca Maestrul, dacă ar învia, să poată umbla cu ochii legaţi prin fosta sa reşedinţă fără să se simtă incomodat de nimic.

Grădina şi parcul sunt dedicate întâlnirii cu Leonardo prin intermediul studiilor sale botanice, geologice şi peisagiste, precum şi a unei vaste colecţii de maşini al căror concept l-a imaginat cu multe secole înaintea timpului lor, toate realizate cu aceeaşi atenţie pentru detaliile din desenele şi schiţele lui.

Château du Clos Lucé

Universul concret al lui Leonardo propune o aventură pasionantă şi plină de descoperiri surprinzătoare. Dar fiecare revelaţie nu face decât să complice lucrurile şi să-l facă pe Leonardo şi mai greu de comensurat. Iar umbrele lui se compun şi se recompun la nesfârşit: Leonardo pictorul, Leonardo inginerul, Leonardo arhitectul, Leonardo inventatorul, Leonardo vizionarul, cea mai cuprinzătoare inteligenţă a umanităţii va rămâne veşnic un puzzle cu mii de piese înfăşurate în mister, în interiorul unei mari enigme.