Gu Gong – Oraşul interzis al Imperiului Celest

Muzeul Palatului Imperial de la Beijing sau, în limbaj popular, Gu Gong – palatul vechi, este cunoscut şi azi ca Oraşul Interzis, deşi interdicţia nu mai este de multă vreme în actualitate şi este vizitat anual de peste10 milioane de turişti.

Construit între 1406 şi 1420 din ordinul lui Yong Li, cel de-al treilea împărat al dinastiei Ming, Oraşul Interzis a găzduit curtea unui şir neîntrerupt de 24 de împăraţi, timp de peste o jumătate de mileniu, între 1420 şi 1923.

Întins pe o suprafaţă de 72 de hectare, Gu Gong este un complex de clădiri şi pavilioane, ziduri înalte de 10 metri, coridoare labirintice, incinte şi porţi monumentale, palate şi săli de ceremonii, toate învăluite în misterul sacru în care trăiau “fiii cerului” – împăraţii Chinei. Şi numeroase altare şi temple taoiste, buddhiste şi lamaiste, cele trei mari religii ale supuşilor. Legenda spune că originea palatului se află în meditaţiile unui călugăr iluminat, profesor şi sfătuitor al împăratului Yong Li, care a avut viziunea unui oraş – oglindă a ordinii cosmice, în care Fiul Cerului locuieşte într-o incintă purpurie, ea însăşi o constelație care se roteşte în jurul Stelei Polare. În cosmologia chineză culoarea purpurie simbolizează atât fericirea cât şi Steaua Polară, iar împăratul, fiu al cerului, era garantul armoniei dintre cosmos şi lumea pământeană, guvernând dintr-un oraş purpuriu, situat în centrul lumii temporale.

Fără îndoială că înţelepţii curţii imperiale vor fi zâmbit cu indulgenţă la aflarea veştii că ”barbarii” reginei Victoria au stabilit în 1885 că meridianul de referinţă al Pământului este cel care trece pe la Greenwich Royal Observatory – ei ştiau de secole că cercul de început al lumii este cel marcat de Calea Imperială care străbate Oraşul Interzis. Şi că Wu Men – Poarta Meridianului, intrarea dinspre sud în palatul imperial care marchează locul geometric al Centrului Universului, este punctul de trecere din lumea pământeană în lumea celestă.

Echilibrul dintre cele peste 800 de clădiri şi spaţiile deschise respectă atât preceptele taoiste ale integrării în natură cât şi canoanele subtilei arte a feng-shui-ului, care au impus ca principalele clădiri să fie aliniate axei nord – sud, concomitent cu o anumită asimetrie a vegetaţiei, canalelor şi lacurilor. Nordul a fost dintotdeauna o direcţie de rău augur, care aducea numai nenorociri, de la spirite nefaste şi vânturi reci, până la moartea semănată de călăreţii stepelor mongole. Cu excepţia reşedinţelor concubinelor căzute în dizgraţie, toate clădirile palatului au faţadele orientate spre sudul sacru unde strălucirea razelor de soare oferă de-a lungul zilei jocuri infinite de nuanţe.

Filosofia chineză antică asociază celor cinci elemente fundamentale ale naturii câte o culoare, şi toate aceste culori se regăsesc în alăturări acordate la rapoartele dintre elementele naturii. Animalele mitice care stau de strajă la streşini, stâlpii ornamentali Hua Biao, perechile de lei de piatră şi bronz, terasele albe de marmură, toate definesc detaliile sacre ale unei uriaşe cutii de rezonanţă în care energiile universului se amplifică şi par că se relevă fiecăruia.

Gu Gong este un microcosmos încărcat cu elemente rituale şi concepte religioase ale căror semnificaţii sunt în mare parte străine europenilor care nu simt decât că pătrund într-un spaţiu cu o puternică încărcătură simbolică. Intrând în oraş pe Poarta Meridianului şi parcurgând cu solemnitate Calea Imperială spre nord, repeţi experienţa spirituală prin care treceau odinioară ambasadorii trimişi să se înfăţişeze Împăratului Celest.

Deasupra faţadei exterioare a porţii Tian’an Men – Poarta Păcii Celeste care deschide drumul spre Poarta Meridianului, un uriaş tablou al lui Mao domină intrarea rezervată cândva exclusiv împăratului şi veghează asupra celor 44 de hectare de simbolistică stalinistă ale Pieţii Tian’an Men, între două lozinci adresate vizitatorilor autohtoni şi străini: "Trăiască Republica Populară Chineză" şi "Trăiască Solidaritatea Între Popoare".