Ibiza – un alt fel de Montmartre

Întrebaţi orice britanic, italian sau german iubitor de distracţie şi veţi afla, în mod sigur, cel puţin o poveste nebună despre o vacanţă la Ibiza, despre maşini închiriate care şi-au sfârşit cariera făcând surf pe Mediterana, despre zboruri ratate şi piese de îmbrăcăminte pierdute în mod misterios. În tot vestul Mediteranei nu există nici un alt loc al cărui nume să fie sinonim cu petrecerea extremă. Soră mai mică a insulei Mallorca, Ibiza a fost relativ necunoscută până spre mijlocul secolului XX, când a devenit destinaţia favorită nonconformiştilor Europei, de la hippies până la avangarda artistică. De atunci, Ibiza a evoluat, sau involuat – spun unii, pe un drum lung care începe undeva în zona Flower – Power până la citadela petrecerilor interminabile de azi.

Primii vizitatori străini au început să sosească în jurul anului 1950, atraşi de legendele misterioase care învăluie peisajul de basm al insulei, şi personaje de primă mărime ale Europei ca Aristoteles Onassis şi prinţul Rainier de Monaco şi-au construit reşedinţe de vară. Şi odată cu ei Ibiza a descoperit turismul şi a început să prospere. Staruri de la Hollywood, cântăreţi, celebrităţi din lumea modei, a artei şi sportului şi-au stabilit aici destinaţia favorită de vacanţă, şi au dat Ibizei o faimă care a crescut de la an la an.

Principalele oraşe ale insulei sunt Ciudad de Ibiza, cunoscut ca Ibiza sau Eivissa în catalană, şi San Antonio, locuri care concentrează un număr uriaş de cluburi, cunoscute şi recunoscute din America până în Australia şi Japonia. Să îţi petreci noaptea într-un club şi să remarci după câteva ore că la masa de alături stă chiar Mick Jagger, sau vreun actor sau fotbalist celebru, este un lucru care la Ibiza nu are nimic neobişnuit.

În 1964, după lansarea primului lor album, Rolling Stones şi-au petrecut vacanţa de vară la San Antonio şi au lucrat la trei dintre melodiile de pe faimosul Rolling Stones no.2, album apărut în 1965. Şi de atunci, Mick Jagger petrece în fiecare vară cel puţin câteva zile aici.

Celebrul film More lansat în tumultuosul an 1968, cu coloana sonoră compusă de Pink Floyd, a fost inspirat şi realizat la Ibiza. Concertul incendiar al lui Bob Marley din vara anului 1978 a impus definitiv în discoteci curentul new wave, moştenitoare a locului pe care rock and roll-ul părea că nu îl va ceda niciodată. La începutul anilor `90 muzica house a evadat din cluburile din Chicago şi s-a legitimat la Ibiza ca noua forţă dominantă a muzicii contemporane; hip hop, brake dance, rap, fiecare la rândul ei şi-au primit recunoşterea şi consacrarea la Ibiza.

De la Led Zeppelin la David Bowie, de la Bruce Springsteen la Madonna şi de la Donna Summer la Prince, toate tendinţele şi trendurile importante din muzică sunt legate într-un fel sau altul de Ibiza. De peste patru decenii, melodiile verii de la Ibiza devin incontestabilele şlagăre ale anului pe toate meridianele lumii. Discotecile au evoluat de la izolaţiile fonice confecţionate din cofraje de ouă la cele mai sofisticate lasere şi sisteme audio în care frecvenţe controlate de procese electronice dinamice te fac să simţi muzica în mod fizic, în cel mai propriu sens al cuvântului, ca pe un masaj care trece dicolo de haine şi piele.

-ushuaia-club-closing-party-in-ibiza 1484485

Disc-jockeys ca Sven Väth, Paul Van Dyk, Danny Tenaglia, Laurent Garnier sau Carl Cox sunt echivalenţi în meseria lor marilor staruri ale muzicii contemporane, şi cluburi faimoase ca Amnesia, Pacha, Glory’s, Privilege sau Ushuaia se întrec să le obţină semnătura pentru un angajament de o vară.

Şi oricât de ciudat ar părea, Ibiza este, dincolo de vulcanul într-o permanentă erupţie pe care îl cunosc toţi amatorii de petreceri din lume, locul unde s-au scris câteva dintre paginile cele mai importante ale istoriei culturii contemporane.